Depășirea familiarului este adesea percepută de mintea noastră ca o amenințare directă la adresa supraviețuirii. Zona de confort – nu este un loc în care ne simțim neapărat bine, ci o stare în care totul este previzibil. Creierul cheltuiește o cantitate enormă de energie procesând informații noi, așa că tinde să ne închidă într-o cușcă de algoritmi familiarichiar dacă acestea aduc nemulțumire sau stres.
Mecanismul de rezistență biologică
Teama de schimbare este adânc înrădăcinată în biologia noastră. Dintr-o perspectivă evolutivă, orice necunoscut ar putea ascunde un pericol, prin urmare instinctul de autoconservare ne face să alegem calea dovedită. Atunci când încercăm să implementăm noi obiceiuri sau schimbați domeniul de activitate, amigdala, partea creierului responsabilă de răspunsul „lovește sau fugi”, este activată.
-
Distorsiunile cognitive ne determină să supraestimăm riscurile și să subestimăm beneficiile potențiale.
-
Frica de eșec
paralizează voința, forțând amânarea la nesfârșit a deciziilor importante. -
Presiunea socială presiunea socială ne menține într-un cerc social familiar, în care orice schimbare este percepută ca o trădare a fundamentelor comune.
Cum funcționează capcana securității
Mulți oameni cred în mod eronat că, pentru a te schimba, trebuie să aștepți până când nu mai există teamă. Cu toate acestea reziliența psihologică se formează numai în procesul de depășire a disconfortului. Stagnarea constantă duce la epuizare emoțională și la pierderea sentimentului de sens al vieții. Creșterea personală este posibilă numai în zona de dezvoltare imediată, care se află chiar dincolo de granița lumii familiare.
Pentru o transformare de succes, este important să ne concentrăm nu pe obiectivul global, ci pe micropasiicare nu provoacă rezistență la panică. Extinderea treptată a limitelor permite sistemului nervos să se adapteze la condiții noi fără niveluri critice de stres. Repetarea regulată în timp a activităților nefamiliare le face parte dintr-o realitate nouă, mai bună.
Gestionarea conștientă a atenției ajută la trecerea de la căutarea de amenințări la căutarea de perspective. Flexibilitatea gândirii devine o abilitate-cheie într-o lume în care singura constantă este schimbarea continuă. Capacitatea de a acționa împotriva rezistenței interioare determină calitatea vieții și nivelul de realizare al unei persoane. Acceptarea disconfortului ca o etapă naturală a dezvoltării ne permite să transformăm frica într-un instrument eficient pentru a merge mai departe.
